joi, 7 octombrie 2010

Alinta-te-as glicemic!


Totul a pornit de la “Ciubi”…Cine cui ii spune “Ciubi”, da de ce?, care este provenienta?, multiple alte analogii venite dimineata tot in 41, leaganul culturii.

“Ciubi” e de dimineata, e un fel de “Iubi” mai ciufulit. Cu freza lui out of bed ma priveste cu ochii lui de cacaractita sociopata, se alinta, se gudura, isi intinde oasele amortite si cere cafea.

Azi e “Ciufi”. Ciufut, neciufut, fara chef de expeditii in al noulea cer. “Ursuletul meu gumat” imi da mesaj de indata ce ajunge la birou, daca are birou, dar majoritatea timpului si-o petrece la cafea.

“Puiu” e ceva de n-ar mai fi. E un alint cu influente zgribulite, cu miros de iarba proaspat cosita si balegar. E o chestie care se sperie cand aude cuvantul maritis. E vag aschilambic si isi dezvolta cariera spre a atinge punctul cand va deveni Avortonul Prafuit. E clar ca desparitirea s-a produs.

Din ciclul Frumoasa si bestia, Doamna si Vagabontul, se iveste din strafunduri Monstru. Monstru e dragut pentru ca poate fi un alint pozitivo-negativ, depinde de intonatia cu care a fost investit. “Monstrule, te iubesc!”, cum suna asta!?! Parca nu iti ridica glicemia pana la cer.

 “Puf”, “Iub”, “Pup”, “Pupu”, “Gurita”, “Tzitzi”, “Tutzu”…

“Printule”, ti-ai parcat aiurea caleasca si ti-au ridicat-o de pe Dorobanti. Apelativ manelistico-primitiv, amintind de un basm modern, cu Q7 alb si Jvarovschi.

Ma inclin in fata celor care nu folosesc aceste cuvinte, doar daca dragostea e oarba si cum e, va accept pentru ca e natural si normal sa iti iubesti semenii!

Asa ca va pupi, pe toti Ciufii, Ciubii, Printii, Monstrii, Puii, pentru ca azi nu sunt supi pe voi! :))))

miercuri, 22 septembrie 2010

Aviatorul

Ce naveta spatiala, Aurele! Pana si tu ai fi fost uimit de cata tehnologie a fost investita intr-o asemenea carcasa.

Porecla i-a fost aleasa nu dupa meserie si nici dupa faptul ca avea impresia ca va va duce pe toate in al noulea cer, ci datorita unui coleg de serviciu al Misandrei. "Geaca" (o alta poveste) l-a poreclit "Aviatorul" pentru arele infinite de manager, rectific, mai bine zis de director pe regiune. 

Dus la sala, regional, cu priviri largi sub fuste, "Aviatorul" isi marea pe zi ce trece numarul aspirantelor pe pozitia de copilot. Brunet la origini, cu tample bine definite, cu bratul incordat in permanenta, se plimba trufas prin centrul vechi, la bratul Misandrei.

Visul se spulbera atunci cand cavalerul cobori de pe Calul Alb, care intre timp se convertise in Martoaga, naveta spatiala disparu ca prin farmec, fiind inlocuita de un gadget rudimentar de dimensiuni modeste (de la prea multa sala!),  iar o voce soptita incercand sa para ispititoare spunea: "As vrea sa ma simti inauntru!". Milogitul nu a incetat, se transforma din ce in ce mai tare, intr-un scancet, apoi intr-un scartait de usa, care imi ridica parul inexistent de pe intreg corpul.

Fetelor, spuneti voi, cum ar putea sa te faca chestia asta, sa mergi mai departe. Ceea ce vroia sa para o expedietie pe aripile vantului, s-a transformat intr-o poveste hilara expusa in cateva randuri.

Cine este interesat de ceea ce a urmat, sa nu ezite in a-si exprima doleanta!